Intoarcerea lui Ulise

                                                 Radu Gyr

În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,
dar dorm de mult sub zidurile Troii.
Mesenii beau şi cupa mea se umple
-voi beti cu mortii şi cinstiti strigoii,
eu am rămas sub zidurile Troii . . .

Eu am rămas sub zidurile Troii
şi cu prietenii mei morti în fundul marii;
se rumenesc berbecii graşi şi boii
zadarnic în miresmele frigarii.

Eu am rămas sub zidurile Troii
sau ratacesc pe mare cu vâslasii
-întors acasa cum se-ntorc strigoii
acelora ce nu mai vin cu pasii- .

Ma pipaiti pe umeri, pe vesminte,
încredintati ca m-am întors ‘napoi;
dar eu sunt numai sute de morminte
în leşul care umblă printre voi.

Voi îmi vorbiţi de temple, de pilaştri,
despre noi zei ce-n urma mea crescură . . .
Eu vă băsmesc de morţii mei albaştri
rămaşi sub Troia sau în mari de zgură.

Uleiuri cu miros adânc de floare
sângele Troii de pe trup nu-mi spala,
caci dincolo de orice scaldatoare,
port mortii scumpi pe mine tencuiala.

În cinstea mea chemati aezi la cina
Sa mă slaveasca ca pe toti eroii ;
dar numai umbra mea cu voi închină,
eu am rămas sub zidurile Troii.

Iar când pe sânul alb al Penelopei
las fruntea în adânc culcuş fierbinte,
eu sânger încă-n lupta cu ciclopii
ori rătăcesc pe mări cu oseminte.

Cu darnice saruturi ne-ntrerupte
muierea îmi dezmiardă la-ntâmplare
pe piept, pe umăr, rănile din lupte,
crezând că urma lor nu mă mai doare.

Ci eu sunt tot o rană nevazută
şi răni sunt ochii ăştia triştii, goii . . .
Nevasta mea sau morţii mă sărută
Întorşi acasă din cenuşa Troii ?

Din nou mă văd pe valuri cu năierii,
din nou mă bat în spade cu strigoii.

Alunec dintre coapsele muierii
şi mă-ntorc iar sub zidurile Troii . . .

Eu am rămas sub zidurile Troii !


( Din volumul " Poezia în catuşe " )

http://www.youtube.com/watch?v=OV5cYmzsfXY