marți, 9 noiembrie 2010

Caci incotro merge lumea?

Nimic de pe frontul de est. Probabil zapada le-a acoperit caile de comunicare. Vestul trece sub o patura de ceata usor galbuie si groasa, dar simt ca este o iluzie....ceva este pus la cale. Nordul este total inghetat. Nici un semn de mult timp primit de la ei. Dar sunt sigura ca vom primi vesti curand. De sud nu-mi mai vine nici sa vorbesc. De cand a fost cotropit, inamicul acolo isi face somnul. Este un pericol, nu numai pentru noi, ci pentru intrega lume, caci se poate extinde.

Noi suntem cei ce am fost abandonati de toti sa ne purtam crucea prin pustiuri luptandu-ne cu morile de vant trimise de sovietici. Iar de pustiul ar fii chiar pustiu, vai ce bine ar fii. Este mai rau! Este un pustiu intr-o mare aglomeratie de oameni.

Am ramas doar o mana de persoane renegate de societate pentru credintele, eroii, istoria si telurile noastre. Am devenit inamici nationali, iar deoarece se tem de noi, au ales cea mai buna metoda sa ne distruga: prin dezbinare, ajutati de minciuni, intrigi si torturi. Dar, ei nu cunosc sau nu vor sa accepte adevarata noastra natura, si de aceea se tem. Ei au refuzat sa mai creada; si-au acoperit urechile sa nu mai auda Cuvantul si ochii ca sa numai vada Chipul. Au fost luati, purtati departe pe valuri necunoscute si tulburi unde sufletul lor a fost pecetluit si secat de har. Dar saracii, ei nu au stiut de la inceput ca asta va urma sa se intample. Au fost mintiti, speriati, pacaliti, iar acum manipulati. Li s-a spus ca este singura cale de scapare, de supravietuire, iar ei fiind mai slabi au crezut si au fost ademeniti in plasa. Acum au devenit doar niste simple unelte ce pacalesc si ademenesc oameni la randul lor. Creierul le-a fost treptat spalat, iar memoria o parte stearsa, o parte modificata.

Dar, acolo, dincolo de negura firii ceva traieste viu intr-un alt mod si chip, asteptand rabdator si dand imbolduri oamenilor sa se trezeasca. Dar le este greu pentru ca sistemul este foarte strict si atent.
In acea multime de oameni, exista undeva in ascuns, o vapaie a unei miscari ce incearca sa schimbe ceva. Cei ce fac parte din ea, daca sunt prinsi, sunt supusi unor torturi groaznice pentru a spune adevarul, pentru a-i turna pe ceilalti camarazi si le este aplicat o reeducare la care multi nu rezista. Asa au reusit sa elimine treptat miscarea. Cand s-a ajuns la ultimul om, Pamantul s-a cutermurat si s-a umplut de lumina, iar tot ce a fost rau a disparut in neant si lumea s-a reinnoit.

Cu cat cei ce credeau cu adevarat erau eliminati, cu atat lumea se degrada mai mult. Aici s-a produs dezechilibrul si asa au pornit toate necazurile. Iar, cand s-a ajuns la ultimul om, lumea nu a mai rezistat si a trebuit curatat, caci nu mai avea rost si sens sa continuie.

Fara un scop nobil, o credinta si un suflet pur plin de har, ne vom ratacii pe cai intunecate lipsite de Dumnezeu ce ne vor duce la pieirea noastra si a sufletului nostru.

Vesti vin mereu din vest...din est...din nord, dar toate de natura rea. Sudul usor, usor a inceput sa-si puna amprenta si pe tinutul nostru, iar ai nostrii ...multi au murit urmandu-si telurile, chit ca nu au reusit sa le vada reaizate. Noi care am ramas, incercam sa le ducem la bun sfarsit, dar si noua ne este greu. Aceleasi metode de eliminare ne sunt aplicate si noua, dar intr-un mod mai subtil, mai soft, mai usor de inghitit, dar mai periculoase caci sunt nevazute. Acum razboiul este mai mult invizibil, dar existent.

Noi vom lupta, vom fi rapusi, dar vom sti ca am avut un scop, o menire pentru care a meritat sa traim si sa murim. Vom sti ca n-am trecut degeaba prin viata, vom sti ca am incercat sa schimbam ceva!

Niciun comentariu:

„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

Petre Ţuţea

"Că-nvins nu eşti atunci când sângeri,
nici dacă ochii-n lacrimi ţi-s
adevaratele înfrangeri
sunt renunţările la vis..."

Radu Gyr