Basm

                                                   Radu Gyr

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!

N-am răpus nici un zmeu,
n-am tăiat nici un cap de balaur...
În faţa mea s-au închis toţi codrii de aur.

Palatele de mărgăritare
s-au ferecat cu drugi si zăvoare.
Fântânile, cu adâncul zăcut,
mi-au dat mormoloci de băut.
Stelele mi-au intins aguridă,
grădinile, viermi si omidă...

Măi, ce Fat-Frumos blestemat am fost eu!

N-am văzut umbra Sânzenii,
mi-au ţopăit, dinainte, stârpituri si sluţenii.
La fiece pas, în tot locul,
în cârcă-mi sărea Barbă-Cot - nenorocul.

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!
La toate cotiturile,
mi-a smuls Strâmbă- Lemne pădurile.
Mi-a strâmbat inimă, rămurişuri, copaci
sub luna ruptă de vârcolaci.

Pe toate cărările,
Sfarămă-Piatră mi-a surpat depărtările.
Mi-a spart stâncile, munţii,
şi stemele frunţii...

În urma mea, din gol, din ruine,
doar vidma năpraznică vine,
vine, gonind, despletită în vânt
mirosind a mormânt.

Zadarnic arunc piepteni şi perii
pe-ntinsul durerii.
Nimic nu răsare
nimic nu pune hotare
între mine şi vidma cu gheare...

Măi, şi-am să dorm, am să dorm, am să dorm,
să nu ştie nimeni că dorm,
nici Uşurelul - Vântului,
nici Greul - Pământului,
nici Păsari-lăţi-lungilă.
N-aude, Na-vede, somn fără milă,
fără urmă, fără prăsilă...

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!