The Tank Man un exemplu pentru noi toti

  Nu stiu cum sa incep.. Cert este ca acest Tank man sau omul tanc a avut curajul de a lua lumea pe umerii sai si de a incerca sa o schimbe, chiar daca a fost in zadar, cel putin sa scoata China de sub comunism. Important este ca el a luat atitudine si s-a afirmat, ca a incercat sa faca ceva. Oare de ce nu l-au sustinut si ceilalti? De ce nu au venit si ei in fata tancurilor? Pentru ca ei erau pe margine si se uitau. Singurul raspuns care imi vine in minte este frica; pura frica. Oare acestui om cum de nu i-a fost frica? A fost constient de gravitatea actiunii lui, dar nu s-a dat inapoi. Inca nu se stie ce s-a intamplat cu el dupa incident. Sunt cateva teorii...unii spun ca ar trai prin Taiwan, altii ca a fost omorat la 14 zile dupa sau la cateva luni. Dar sa fim seriosi ca stim cu totii ce se intampla cand un om este impotriva sistemului, si mai ales al comunismului. Cu siguranta a fost exectuat. Ar fi fost un pericol prea mare sa il lase in libertate, caci ar fi putut trezi si ceilalti oameni si s-ar fi ridicat. Cu toate acestea pentru a accentua ipocrizia si cruzimea sistemului comunist, identitatea acestui rebel nu este nici in prezent cunoscuta. Autoritatile au spus ca nu il recunosc, ca nu il au in baza de date. Sa ii credem? NOT! Presa se pare ca a gasit numele lui  Wang Weili, un student de 19 ani, nu este ceva foarte sigur, doar o supozitie.


Un lucru de o gravitate majora este ca acest incident a fost simplu sters din istoria Chinei. Tinerii de dupa revolutia din '89 habar n-au cine a fost The Tank Man. Fiind intrebati si aratandu-li-se poza celebra cu el in fata tancurilor, unul dintre elevii intervievati a intrebat daca este o opera de arta, iar ceilalti nu au stiut.
Un lucru izbitor de asemanator se intampla si in Romania. Si ni se spune ca traim in democratie. Da? NU cred pana nu VAD !
  Peste 50% dintre actualii adolescenti si oameni mai in varsta, habar nu au ce s-a intamplat cu adevarat in perioada tulbure a comunismului. Ah da..Ceausescu, ratie de paine si alimente stricte, pionieri, 23 august, securitate, si inca cateva mici hinturi. Dar ei nu habar n-au ce e ala "Fenomenul Pitesti" sau Reeducarea de la Pitesti si Gherla , nu stiu ce s-a intamplat la Aiud, la Canal, la Jilava si in celelalte inchisori comuniste. Ei n-au auzit de martirii si sfintii care au iesit din inchisori. Ei n-au auzit ce torturi le erau aplicate. Ei nu stiu cat au suferit tinerii din Elita Romaniei, doctori, filozofi, profesori, scriitori, poeti, studenti, tarani si multi altii. De ce aceste lucuri nu ne sunt spuse la ora de istorie? De ce in manual nu este scris despre ei? De ce profesorii se feresc sa ne povesteasca? De ce? De ce? De ce? De ce? Ne este cumva rusine cu ei? Ne-au stricat ei tara? Ne-au tradat? Ne-au mintit? Nu, din contra s-au jertfit pentru tara si pentru credintele lor! Sa nu mai zic de Patriarhie, ca nu vrea sa canonizeze sfintii din inchisori precum Valeriu Gafencu. Au fost aruncati la groapa comuna alaturi de toate lichelele. Dar s-au sfintit si nu au putrezit si s-au gasit trupurile lor izvorand mir. Peste altii s-a turnat beton. S-a nivelat. Atat de mare le era frica le era de ei. Asa se procedeaza cu istoria Romaniei, se toarna beton deasupra sa nu stie nimeni ce s-a intamplat cu adevarat. Suntem legati la ochi, cu un calus pus in gura.
Situatia actuala a Romaniei este un deplorabila si profund trista... Ar trebui sa facem si noi ca Tank man sa ne opunem si sa strigam cu glas tare " PE AICI NU SE TRECE !"

Recomand "Memorialul Durerii"- o istorie care nu se invata la scoala! Gasiti pe youutbe + carti de memorialistica

           Sonnet 116

                           by William Shakespeare

 " Let me not to the marriage of true minds

Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth's unknown, although his height be taken.
Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle's compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
   If this be error and upon me proved,
   I never writ, nor no man ever loved. ,,

Traducere Neculai Chirică:

“Unirea sufletelor mari nu are
Hotar, iubirea nu-i iubire dacă
Se schimbă când întâmpină schimbare
Sau când se pleacă celui care pleacă.

 O, nu ! Iubirea-i far aprins oricând,
Furtunile şi bezna să le-nfrunte ;
Stea navelor ce rătăcesc, purtând
Comori ce nu se ştiu sub-nalta punte.

Ea nu-i nebunul timpului, chiar dacă
Obraji şi buze roşii-i cad sub coasă.
Prin vreme trece fără ca să treacă,
Oricât i-ar fi ursita de tăioasă.

De nu-i aşa şi totu-i născocire,
Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire! ,,

Basm

                                                   Radu Gyr

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!

N-am răpus nici un zmeu,
n-am tăiat nici un cap de balaur...
În faţa mea s-au închis toţi codrii de aur.

Palatele de mărgăritare
s-au ferecat cu drugi si zăvoare.
Fântânile, cu adâncul zăcut,
mi-au dat mormoloci de băut.
Stelele mi-au intins aguridă,
grădinile, viermi si omidă...

Măi, ce Fat-Frumos blestemat am fost eu!

N-am văzut umbra Sânzenii,
mi-au ţopăit, dinainte, stârpituri si sluţenii.
La fiece pas, în tot locul,
în cârcă-mi sărea Barbă-Cot - nenorocul.

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!
La toate cotiturile,
mi-a smuls Strâmbă- Lemne pădurile.
Mi-a strâmbat inimă, rămurişuri, copaci
sub luna ruptă de vârcolaci.

Pe toate cărările,
Sfarămă-Piatră mi-a surpat depărtările.
Mi-a spart stâncile, munţii,
şi stemele frunţii...

În urma mea, din gol, din ruine,
doar vidma năpraznică vine,
vine, gonind, despletită în vânt
mirosind a mormânt.

Zadarnic arunc piepteni şi perii
pe-ntinsul durerii.
Nimic nu răsare
nimic nu pune hotare
între mine şi vidma cu gheare...

Măi, şi-am să dorm, am să dorm, am să dorm,
să nu ştie nimeni că dorm,
nici Uşurelul - Vântului,
nici Greul - Pământului,
nici Păsari-lăţi-lungilă.
N-aude, Na-vede, somn fără milă,
fără urmă, fără prăsilă...

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!

Intoarcerea lui Ulise

                                                 Radu Gyr

În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,
dar dorm de mult sub zidurile Troii.
Mesenii beau şi cupa mea se umple
-voi beti cu mortii şi cinstiti strigoii,
eu am rămas sub zidurile Troii . . .

Eu am rămas sub zidurile Troii
şi cu prietenii mei morti în fundul marii;
se rumenesc berbecii graşi şi boii
zadarnic în miresmele frigarii.

Eu am rămas sub zidurile Troii
sau ratacesc pe mare cu vâslasii
-întors acasa cum se-ntorc strigoii
acelora ce nu mai vin cu pasii- .

Ma pipaiti pe umeri, pe vesminte,
încredintati ca m-am întors ‘napoi;
dar eu sunt numai sute de morminte
în leşul care umblă printre voi.

Voi îmi vorbiţi de temple, de pilaştri,
despre noi zei ce-n urma mea crescură . . .
Eu vă băsmesc de morţii mei albaştri
rămaşi sub Troia sau în mari de zgură.

Uleiuri cu miros adânc de floare
sângele Troii de pe trup nu-mi spala,
caci dincolo de orice scaldatoare,
port mortii scumpi pe mine tencuiala.

În cinstea mea chemati aezi la cina
Sa mă slaveasca ca pe toti eroii ;
dar numai umbra mea cu voi închină,
eu am rămas sub zidurile Troii.

Iar când pe sânul alb al Penelopei
las fruntea în adânc culcuş fierbinte,
eu sânger încă-n lupta cu ciclopii
ori rătăcesc pe mări cu oseminte.

Cu darnice saruturi ne-ntrerupte
muierea îmi dezmiardă la-ntâmplare
pe piept, pe umăr, rănile din lupte,
crezând că urma lor nu mă mai doare.

Ci eu sunt tot o rană nevazută
şi răni sunt ochii ăştia triştii, goii . . .
Nevasta mea sau morţii mă sărută
Întorşi acasă din cenuşa Troii ?

Din nou mă văd pe valuri cu năierii,
din nou mă bat în spade cu strigoii.

Alunec dintre coapsele muierii
şi mă-ntorc iar sub zidurile Troii . . .

Eu am rămas sub zidurile Troii !


( Din volumul " Poezia în catuşe " )

http://www.youtube.com/watch?v=OV5cYmzsfXY

Valoare?? Unde?!

Ma deranjeaza sa vad frumosul neglijat si inlocuit cu elemente de nimic, carora le lipseste esenta. Valoarea a inceput sa-si piarda din conotatia initiala, capatand un alt sens in viziunea modificata a oamenilor. Scara ierarhica a valorilor a fost transpus pe orizontala unde frumosul si uratul au devenit egale, verticala fiind desfiintata. Omul derutat nu mai face diferenta intre valoare si nonvaloare. Acest reflex de a recunoaste valoarea, de a face diferenta dintre bine si rau- instinct cu care ne-am nascut si l-am dezvoltat pe parcursul vietii- a fost incet, dar sigur amputat. Totusi in imensul ocean de suflete nu toate au suferit aceasta schimbare, ci au rams acelea cateva pe umerii carora se sprijina lumea. Caci de va disparea frumosul, lumea nu va mai avea motiv de a exista si totul se va reduce la nimicul initial. Regret...

Cause..

"The important thing in life is to believe that while you're alive it's never too late. No matter how bad things look...they look better awake than they do asleep. When you die, there's only one thing you want to happen. You wanna come back."

"The Jacket" (film)

Caci incotro merge lumea?

Nimic de pe frontul de est. Probabil zapada le-a acoperit caile de comunicare. Vestul trece sub o patura de ceata usor galbuie si groasa, dar simt ca este o iluzie....ceva este pus la cale. Nordul este total inghetat. Nici un semn de mult timp primit de la ei. Dar sunt sigura ca vom primi vesti curand. De sud nu-mi mai vine nici sa vorbesc. De cand a fost cotropit, inamicul acolo isi face somnul. Este un pericol, nu numai pentru noi, ci pentru intrega lume, caci se poate extinde.

Noi suntem cei ce am fost abandonati de toti sa ne purtam crucea prin pustiuri luptandu-ne cu morile de vant trimise de sovietici. Iar de pustiul ar fii chiar pustiu, vai ce bine ar fii. Este mai rau! Este un pustiu intr-o mare aglomeratie de oameni.

Am ramas doar o mana de persoane renegate de societate pentru credintele, eroii, istoria si telurile noastre. Am devenit inamici nationali, iar deoarece se tem de noi, au ales cea mai buna metoda sa ne distruga: prin dezbinare, ajutati de minciuni, intrigi si torturi. Dar, ei nu cunosc sau nu vor sa accepte adevarata noastra natura, si de aceea se tem. Ei au refuzat sa mai creada; si-au acoperit urechile sa nu mai auda Cuvantul si ochii ca sa numai vada Chipul. Au fost luati, purtati departe pe valuri necunoscute si tulburi unde sufletul lor a fost pecetluit si secat de har. Dar saracii, ei nu au stiut de la inceput ca asta va urma sa se intample. Au fost mintiti, speriati, pacaliti, iar acum manipulati. Li s-a spus ca este singura cale de scapare, de supravietuire, iar ei fiind mai slabi au crezut si au fost ademeniti in plasa. Acum au devenit doar niste simple unelte ce pacalesc si ademenesc oameni la randul lor. Creierul le-a fost treptat spalat, iar memoria o parte stearsa, o parte modificata.

Dar, acolo, dincolo de negura firii ceva traieste viu intr-un alt mod si chip, asteptand rabdator si dand imbolduri oamenilor sa se trezeasca. Dar le este greu pentru ca sistemul este foarte strict si atent.
In acea multime de oameni, exista undeva in ascuns, o vapaie a unei miscari ce incearca sa schimbe ceva. Cei ce fac parte din ea, daca sunt prinsi, sunt supusi unor torturi groaznice pentru a spune adevarul, pentru a-i turna pe ceilalti camarazi si le este aplicat o reeducare la care multi nu rezista. Asa au reusit sa elimine treptat miscarea. Cand s-a ajuns la ultimul om, Pamantul s-a cutermurat si s-a umplut de lumina, iar tot ce a fost rau a disparut in neant si lumea s-a reinnoit.

Cu cat cei ce credeau cu adevarat erau eliminati, cu atat lumea se degrada mai mult. Aici s-a produs dezechilibrul si asa au pornit toate necazurile. Iar, cand s-a ajuns la ultimul om, lumea nu a mai rezistat si a trebuit curatat, caci nu mai avea rost si sens sa continuie.

Fara un scop nobil, o credinta si un suflet pur plin de har, ne vom ratacii pe cai intunecate lipsite de Dumnezeu ce ne vor duce la pieirea noastra si a sufletului nostru.

Vesti vin mereu din vest...din est...din nord, dar toate de natura rea. Sudul usor, usor a inceput sa-si puna amprenta si pe tinutul nostru, iar ai nostrii ...multi au murit urmandu-si telurile, chit ca nu au reusit sa le vada reaizate. Noi care am ramas, incercam sa le ducem la bun sfarsit, dar si noua ne este greu. Aceleasi metode de eliminare ne sunt aplicate si noua, dar intr-un mod mai subtil, mai soft, mai usor de inghitit, dar mai periculoase caci sunt nevazute. Acum razboiul este mai mult invizibil, dar existent.

Noi vom lupta, vom fi rapusi, dar vom sti ca am avut un scop, o menire pentru care a meritat sa traim si sa murim. Vom sti ca n-am trecut degeaba prin viata, vom sti ca am incercat sa schimbam ceva!