Basm

                                                   Radu Gyr

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!

N-am răpus nici un zmeu,
n-am tăiat nici un cap de balaur...
În faţa mea s-au închis toţi codrii de aur.

Palatele de mărgăritare
s-au ferecat cu drugi si zăvoare.
Fântânile, cu adâncul zăcut,
mi-au dat mormoloci de băut.
Stelele mi-au intins aguridă,
grădinile, viermi si omidă...

Măi, ce Fat-Frumos blestemat am fost eu!

N-am văzut umbra Sânzenii,
mi-au ţopăit, dinainte, stârpituri si sluţenii.
La fiece pas, în tot locul,
în cârcă-mi sărea Barbă-Cot - nenorocul.

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!
La toate cotiturile,
mi-a smuls Strâmbă- Lemne pădurile.
Mi-a strâmbat inimă, rămurişuri, copaci
sub luna ruptă de vârcolaci.

Pe toate cărările,
Sfarămă-Piatră mi-a surpat depărtările.
Mi-a spart stâncile, munţii,
şi stemele frunţii...

În urma mea, din gol, din ruine,
doar vidma năpraznică vine,
vine, gonind, despletită în vânt
mirosind a mormânt.

Zadarnic arunc piepteni şi perii
pe-ntinsul durerii.
Nimic nu răsare
nimic nu pune hotare
între mine şi vidma cu gheare...

Măi, şi-am să dorm, am să dorm, am să dorm,
să nu ştie nimeni că dorm,
nici Uşurelul - Vântului,
nici Greul - Pământului,
nici Păsari-lăţi-lungilă.
N-aude, Na-vede, somn fără milă,
fără urmă, fără prăsilă...

Măi, ce Făt-Frumos blestemat am fost eu!

Intoarcerea lui Ulise

                                                 Radu Gyr

În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,
dar dorm de mult sub zidurile Troii.
Mesenii beau şi cupa mea se umple
-voi beti cu mortii şi cinstiti strigoii,
eu am rămas sub zidurile Troii . . .

Eu am rămas sub zidurile Troii
şi cu prietenii mei morti în fundul marii;
se rumenesc berbecii graşi şi boii
zadarnic în miresmele frigarii.

Eu am rămas sub zidurile Troii
sau ratacesc pe mare cu vâslasii
-întors acasa cum se-ntorc strigoii
acelora ce nu mai vin cu pasii- .

Ma pipaiti pe umeri, pe vesminte,
încredintati ca m-am întors ‘napoi;
dar eu sunt numai sute de morminte
în leşul care umblă printre voi.

Voi îmi vorbiţi de temple, de pilaştri,
despre noi zei ce-n urma mea crescură . . .
Eu vă băsmesc de morţii mei albaştri
rămaşi sub Troia sau în mari de zgură.

Uleiuri cu miros adânc de floare
sângele Troii de pe trup nu-mi spala,
caci dincolo de orice scaldatoare,
port mortii scumpi pe mine tencuiala.

În cinstea mea chemati aezi la cina
Sa mă slaveasca ca pe toti eroii ;
dar numai umbra mea cu voi închină,
eu am rămas sub zidurile Troii.

Iar când pe sânul alb al Penelopei
las fruntea în adânc culcuş fierbinte,
eu sânger încă-n lupta cu ciclopii
ori rătăcesc pe mări cu oseminte.

Cu darnice saruturi ne-ntrerupte
muierea îmi dezmiardă la-ntâmplare
pe piept, pe umăr, rănile din lupte,
crezând că urma lor nu mă mai doare.

Ci eu sunt tot o rană nevazută
şi răni sunt ochii ăştia triştii, goii . . .
Nevasta mea sau morţii mă sărută
Întorşi acasă din cenuşa Troii ?

Din nou mă văd pe valuri cu năierii,
din nou mă bat în spade cu strigoii.

Alunec dintre coapsele muierii
şi mă-ntorc iar sub zidurile Troii . . .

Eu am rămas sub zidurile Troii !


( Din volumul " Poezia în catuşe " )

http://www.youtube.com/watch?v=OV5cYmzsfXY

Valoare?? Unde?!

Ma deranjeaza sa vad frumosul neglijat si inlocuit cu elemente de nimic, carora le lipseste esenta. Valoarea a inceput sa-si piarda din conotatia initiala, capatand un alt sens in viziunea modificata a oamenilor. Scara ierarhica a valorilor a fost transpus pe orizontala unde frumosul si uratul au devenit egale, verticala fiind desfiintata. Omul derutat nu mai face diferenta intre valoare si nonvaloare. Acest reflex de a recunoaste valoarea, de a face diferenta dintre bine si rau- instinct cu care ne-am nascut si l-am dezvoltat pe parcursul vietii- a fost incet, dar sigur amputat. Totusi in imensul ocean de suflete nu toate au suferit aceasta schimbare, ci au rams acelea cateva pe umerii carora se sprijina lumea. Caci de va disparea frumosul, lumea nu va mai avea motiv de a exista si totul se va reduce la nimicul initial. Regret...

Cause..

"The important thing in life is to believe that while you're alive it's never too late. No matter how bad things look...they look better awake than they do asleep. When you die, there's only one thing you want to happen. You wanna come back."

"The Jacket" (film)

Caci incotro merge lumea?

Nimic de pe frontul de est. Probabil zapada le-a acoperit caile de comunicare. Vestul trece sub o patura de ceata usor galbuie si groasa, dar simt ca este o iluzie....ceva este pus la cale. Nordul este total inghetat. Nici un semn de mult timp primit de la ei. Dar sunt sigura ca vom primi vesti curand. De sud nu-mi mai vine nici sa vorbesc. De cand a fost cotropit, inamicul acolo isi face somnul. Este un pericol, nu numai pentru noi, ci pentru intrega lume, caci se poate extinde.

Noi suntem cei ce am fost abandonati de toti sa ne purtam crucea prin pustiuri luptandu-ne cu morile de vant trimise de sovietici. Iar de pustiul ar fii chiar pustiu, vai ce bine ar fii. Este mai rau! Este un pustiu intr-o mare aglomeratie de oameni.

Am ramas doar o mana de persoane renegate de societate pentru credintele, eroii, istoria si telurile noastre. Am devenit inamici nationali, iar deoarece se tem de noi, au ales cea mai buna metoda sa ne distruga: prin dezbinare, ajutati de minciuni, intrigi si torturi. Dar, ei nu cunosc sau nu vor sa accepte adevarata noastra natura, si de aceea se tem. Ei au refuzat sa mai creada; si-au acoperit urechile sa nu mai auda Cuvantul si ochii ca sa numai vada Chipul. Au fost luati, purtati departe pe valuri necunoscute si tulburi unde sufletul lor a fost pecetluit si secat de har. Dar saracii, ei nu au stiut de la inceput ca asta va urma sa se intample. Au fost mintiti, speriati, pacaliti, iar acum manipulati. Li s-a spus ca este singura cale de scapare, de supravietuire, iar ei fiind mai slabi au crezut si au fost ademeniti in plasa. Acum au devenit doar niste simple unelte ce pacalesc si ademenesc oameni la randul lor. Creierul le-a fost treptat spalat, iar memoria o parte stearsa, o parte modificata.

Dar, acolo, dincolo de negura firii ceva traieste viu intr-un alt mod si chip, asteptand rabdator si dand imbolduri oamenilor sa se trezeasca. Dar le este greu pentru ca sistemul este foarte strict si atent.
In acea multime de oameni, exista undeva in ascuns, o vapaie a unei miscari ce incearca sa schimbe ceva. Cei ce fac parte din ea, daca sunt prinsi, sunt supusi unor torturi groaznice pentru a spune adevarul, pentru a-i turna pe ceilalti camarazi si le este aplicat o reeducare la care multi nu rezista. Asa au reusit sa elimine treptat miscarea. Cand s-a ajuns la ultimul om, Pamantul s-a cutermurat si s-a umplut de lumina, iar tot ce a fost rau a disparut in neant si lumea s-a reinnoit.

Cu cat cei ce credeau cu adevarat erau eliminati, cu atat lumea se degrada mai mult. Aici s-a produs dezechilibrul si asa au pornit toate necazurile. Iar, cand s-a ajuns la ultimul om, lumea nu a mai rezistat si a trebuit curatat, caci nu mai avea rost si sens sa continuie.

Fara un scop nobil, o credinta si un suflet pur plin de har, ne vom ratacii pe cai intunecate lipsite de Dumnezeu ce ne vor duce la pieirea noastra si a sufletului nostru.

Vesti vin mereu din vest...din est...din nord, dar toate de natura rea. Sudul usor, usor a inceput sa-si puna amprenta si pe tinutul nostru, iar ai nostrii ...multi au murit urmandu-si telurile, chit ca nu au reusit sa le vada reaizate. Noi care am ramas, incercam sa le ducem la bun sfarsit, dar si noua ne este greu. Aceleasi metode de eliminare ne sunt aplicate si noua, dar intr-un mod mai subtil, mai soft, mai usor de inghitit, dar mai periculoase caci sunt nevazute. Acum razboiul este mai mult invizibil, dar existent.

Noi vom lupta, vom fi rapusi, dar vom sti ca am avut un scop, o menire pentru care a meritat sa traim si sa murim. Vom sti ca n-am trecut degeaba prin viata, vom sti ca am incercat sa schimbam ceva!

Toti Cinci

Din punctul meu de vedere acest spectacol ca si "Doi dintre noi" merita vazut! Am vazut piesa, am ramas profund impresionata si m-am mai dus s-o vad de cateva ori pentru ca merita. In Bucuresti din pacate piesele bune sunt rare.
Este o piesa simpla care prin tacerea ei spune multe. Cei cinci stiu sa imbine pantomima, dansul, muzica intr-un mod fabulos, impresionant. Daca esti atent la mesajele care le transmite piesa te trezesti la realitate. Mesajele sunt profunde , transpuse prin gesturi simple, normale dar de-o incarcatura emotionala ce te copleseste (asta daca te lasi coplesit). Iar despre actori...ei reprezinta oamenii frumosi!

Pentru a afla cand se joaca gasiti detalii pe www.passe-partoutdp.com

"O tragi-comedie fără cuvinte despre omul contemporan: visele, iubirile, speranţele sale traduse în dans, pantomimă, teatru. Frânturi de viaţă: priveşti, primeşti şi îţi construieşti propriul fir narativ. Concluzia îţi aparţine.

Separat, suntem : Ana Pepine, Dana Paraschiv, Ştefan Ruxanda, Paul Cimpoieru şi Silviu Man. Din punct de vedere social, cinci cetăţeni. Din punct de vedere politic, cinci voturi. Putem completa la nesfârşit: contribuabili, clienţi, consumatori... Împreună, însă, dobândim numele cel mare: Compania Dan Puric. Fiindcă dincolo de etichetele lipite de noi ca de valizele trecute prin multe vămi, suntem o mână de tineri (ah! tineretul ăsta nu mai e ce-a fost...) care cred că de pe scenă, ca de pe munte, lumea şi cerul se văd mai bine. Nimic mai mult decât nişte rămurele zvăpăiate din arborele pe care îl îngrijeşte de mulţi ani un actor care s-a încăpăţânat să creadă că poate face să crească brazi pe stânci aride.
Pentru că suntem înconjuraţi de prea multe aparenţe, am renunţat la decoruri. Pentru că în jurul nostru sunt prea multe măşti, aducem în faţa voastră un teatru fără mască. Onest. Direct. Firesc. „Toţi Cinci” vă spunem despre nebunia lumii, despre bucuria ei, despre miracolele care ne înconjoară, dar pe lângă care trecem cu toţii, din viteză, în fiecare zi. Venim să vă vorbim, tăcând, despre ceea ce nu se vede (decât cu ochiul... liber).
Pe 15 ianuarie „Toţi cinci” vă vom spune povestea dintotdeauna a omenirii, concentrată în câteva zeci de minute doldora de muzică şi culori, cu sunetele fremătătoare ale paşilor de step, cu misterul pantomimei, al dansului, al gestului spontan şi efervescent. Cinci oameni. Ca cinci degete de la o mână. Nimic din ce-i uman nu va lipsi din poveste: umorul, fericirea, nedumerirea, tristeţea, nostalgia, iertarea..."

Regia: toţi cinci
Scenografia: toţi cinci
Coloana sonoră: toţi cinci
Costume: Wilhelmina Arz
Producător: Art & Events Management
Cu: Ana Pepine, Dana Paraschiv, Silviu Man, Paul Cimpoieru, Ştefan Ruxanda

Doi dintre noi

Este un spectacol ce trebuie vazut! Are acel ceva care nu prea il mai gasiti in piesele de teatru autohtone. Este de o sensibiliatete si o profunzime ce te imbata. Sunt sigura ca in orice om care a vazut acesta piesa s-a produs o schimbare, s-a imbunatatit ceva. Spectacolul nu este unul fastuos, modernist (in sens de prost gust) ci este unul modest si in acelasi timp simplu si complicat, cu un mesaj puternic!
Daca nu ati apucat sa-l vedeti inca, se joaca la Sala Rapsodia(teatrul Constantin Tanase) de pe Lipscani si programul il puteti gasi pe site-ul www.passe-partoutdp.ro .

"Spectacolul Doi dintre Noi, prezentat in limbajul teatral universal promovat in Romania de trupa Passe-Partout Dan Puric, prilejuieste desfasurarea unei sensibile demonstratii de miscare, sunet si imagine, in care gestul strict uman se imbina cu sensurile iubirii si cu istoria artelor si a muzicii pe un parcurs milenar, de la Vivaldi si Pierro della Francesca pana la ritmurile cele mai noi. Un “love story” clasic, senzual, expresiv desfasurat pe durata parcursa de cand s-a descoperit dragostea si pana azi".