sâmbătă, 2 mai 2009

Toti Cinci


Din punctul meu de vedere acest spectacol ca si "Doi dintre noi" merita vazut! Am vazut piesa, am ramas profund impresionata si m-am mai dus s-o vad de cateva ori pentru ca merita. In Bucuresti din pacate piesele bune sunt rare.
Este o piesa simpla care prin tacerea ei spune multe. Cei cinci stiu sa imbine pantomima, dansul, muzica intr-un mod fabulos, impresionant. Daca esti atent la mesajele care le transmite piesa te trezesti la realitate. Mesajele sunt profunde , transpuse prin gesturi simple, normale dar de-o incarcatura emotionala ce te copleseste (asta daca te lasi coplesit). Iar despre actori...ei reprezinta oamenii frumosi!

Pentru a afla cand se joaca gasiti detalii pe www.passe-partoutdp.com

"O tragi-comedie fără cuvinte despre omul contemporan: visele, iubirile, speranţele sale traduse în dans, pantomimă, teatru. Frânturi de viaţă: priveşti, primeşti şi îţi construieşti propriul fir narativ. Concluzia îţi aparţine.

Separat, suntem : Ana Pepine, Dana Paraschiv, Ştefan Ruxanda, Paul Cimpoieru şi Silviu Man. Din punct de vedere social, cinci cetăţeni. Din punct de vedere politic, cinci voturi. Putem completa la nesfârşit: contribuabili, clienţi, consumatori... Împreună, însă, dobândim numele cel mare: Compania Dan Puric. Fiindcă dincolo de etichetele lipite de noi ca de valizele trecute prin multe vămi, suntem o mână de tineri (ah! tineretul ăsta nu mai e ce-a fost...) care cred că de pe scenă, ca de pe munte, lumea şi cerul se văd mai bine. Nimic mai mult decât nişte rămurele zvăpăiate din arborele pe care îl îngrijeşte de mulţi ani un actor care s-a încăpăţânat să creadă că poate face să crească brazi pe stânci aride.
Pentru că suntem înconjuraţi de prea multe aparenţe, am renunţat la decoruri. Pentru că în jurul nostru sunt prea multe măşti, aducem în faţa voastră un teatru fără mască. Onest. Direct. Firesc. „Toţi Cinci” vă spunem despre nebunia lumii, despre bucuria ei, despre miracolele care ne înconjoară, dar pe lângă care trecem cu toţii, din viteză, în fiecare zi. Venim să vă vorbim, tăcând, despre ceea ce nu se vede (decât cu ochiul... liber).
Pe 15 ianuarie „Toţi cinci” vă vom spune povestea dintotdeauna a omenirii, concentrată în câteva zeci de minute doldora de muzică şi culori, cu sunetele fremătătoare ale paşilor de step, cu misterul pantomimei, al dansului, al gestului spontan şi efervescent. Cinci oameni. Ca cinci degete de la o mână. Nimic din ce-i uman nu va lipsi din poveste: umorul, fericirea, nedumerirea, tristeţea, nostalgia, iertarea..."

Regia: toţi cinci
Scenografia: toţi cinci
Coloana sonoră: toţi cinci
Costume: Wilhelmina Arz
Producător: Art & Events Management
Cu: Ana Pepine, Dana Paraschiv, Silviu Man, Paul Cimpoieru, Ştefan Ruxanda

luni, 13 aprilie 2009

Doi dintre noi



Este un spectacol ce trebuie vazut! Are acel ceva care nu prea il mai gasiti in piesele de teatru autohtone. Este de o sensibiliatete si o profunzime ce te imbata. Sunt sigura ca in orice om care a vazut acesta piesa s-a produs o schimbare, s-a imbunatatit ceva. Spectacolul nu este unul fastuos, modernist (in sens de prost gust) ci este unul modest si in acelasi timp simplu si complicat, cu un mesaj puternic!
Daca nu ati apucat sa-l vedeti inca, se joaca la Sala Rapsodia(teatrul Constantin Tanase) de pe Lipscani si programul il puteti gasi pe site-ul www.passe-partoutdp.ro .

"Spectacolul Doi dintre Noi, prezentat in limbajul teatral universal promovat in Romania de trupa Passe-Partout Dan Puric, prilejuieste desfasurarea unei sensibile demonstratii de miscare, sunet si imagine, in care gestul strict uman se imbina cu sensurile iubirii si cu istoria artelor si a muzicii pe un parcurs milenar, de la Vivaldi si Pierro della Francesca pana la ritmurile cele mai noi. Un “love story” clasic, senzual, expresiv desfasurat pe durata parcursa de cand s-a descoperit dragostea si pana azi".







„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

Petre Ţuţea

"Că-nvins nu eşti atunci când sângeri,
nici dacă ochii-n lacrimi ţi-s
adevaratele înfrangeri
sunt renunţările la vis..."

Radu Gyr